Istorioare cu talc din traditia sufita de Sa Di Shirazi

Povestea vanzatorului de miere

„A fost odata un vanzator de miere. Chipul sau mereu zambitor si manierele sale placute cucereau inimile tuturor. Avea clienti la fel de numerosi, ca si mustele ce se adunau in jurul zaharului din trestie. Chiar daca ar fi vandut otrava, oamenii ar fi cumparat-o de la el, dandu-i miere in schimb.
Un alt vanzator cu o infatisare severa il privea cu invidie, fiind inciudat ca avea o afacere mult mai prospera decat a lui. Intr-o zi, el a iesit in oras purtand o tava cu miere pe cap si avand o cautatura urata. A cutreierat toate strazile laudandu-si marfa, dar nimeni nu vroia sa cumpere de la el. A venit noaptea fara ca el sa fi castigat vreun ban. Atunci s-a asezat intristat intr-un colt, avand fata la fel de amara ca si aceea a unui pacatos care se teme de pedeapsa pe care o va primi pentru faptele sale.
Sotia unuia dintre vecinii sai, trecand pe langa el, i-a spus glumind: „Mierea este amara cand o cumperi de la cineva care o fire acra!”
Nu este bine sa mananci paine la masa celui al carui chip este mai mereu incruntat, asa cum este si panza pe care este servita. O, cititorule! nu iti mai adauga un surplus poverilor pe care le ai deja, deoarece un temperament ursuz aduce cu el saracia si lipsurile. Daca nu ai o limba dulce precum poetii, nu ai nici aur, nici argint.„