„Cate sinapse realizeaza un neuron sanatos si potent? Ce-ai zice de 10.000? Unul singur! Ti se pare mult? Alti cercetatori sunt si mai generosi: 100.000 de sinapse. Pentru a-ti face o imagine mai concreta, gandeste-te la padurea amazoniana, unde sunt aproximativ 100 de miliarde de copaci  (echivalentul neuronilor din creier). Care ar fi echivalentul conexiunilor intre neuroni? Multimea tuturor frunzelor! Ei, fosnesc ceva? Un neurobiolog, practicand matematica in timpul liber, a estimat numarul conexiunilor diferite posibile la 40 cvadrilioane (pentru usurinta, adauga trei zerouri, avansand pe secventa milion-bilion-trilion-cvadrilion; ai obtinut 4 urmat de 16 zerouri?)
10% ar insemna 4 cvadrilioane de conexiuni active. Cum ar fi sa functionezi cu 5 cvadrilioane? Dar cu 15? Acestea sunt intrebarile mele si motorul acestei carti, alimentat de speranta in actiuni inspirate si inteligente, care sa transforme, pe mai multe generatii, potentialul neuronal in realitatea fizica.”

In materie de realizari umane, imaginatia nu are granite. Singurele limite sunt introduse de credintele colective, reluate si intarite in fiecare zi. Trebuie sa ai un curaj nebun pentru a spune ca „se poate” cand toata lumea din jurul tau afirma ca „e imposibil”. Pe mine m-a ajutat cunoasterea experientelor de tip paranormal. Faptul ca oamenii reali, in diferite timpuri si in diferite locuri de pe Pamant, au trait experiente imposibil de explicat in termenii cunoasterii stiintifice actuale mi-a deschis mintea, facandu-ma sa ma intreb: „la urma urmei, daca unii au putut, de ce nu ar putea si altii?
Daca cineva a levitat, de ce nu as putea si eu? Daca cineva misca obiectele cu puterea mintii, de ce nu ai putea si tu? Daca in jurul oamenilor exista campuri colorate, de ce nu le-ar vedea si copilul tau?”

„Starea de flux este pierduta atunci cand incerci sa o controlezi, iata ideea pe care simt nevoia sa o subliniez, deoarece ea imi pare a contine esenta insasi a vietii, faptul ca tot ceea ce este in mod intens frumos si bun in aceasta existenta nu poate fi separat de spontaneitate si naturalete.
Cand te straduiesti sa „iubesti” pe cineva, iubirea ta este ca o creta ce zgarie tabla. Cand te fortezi sa fii amabil si calm, nu reusesti decat sa starnesti neincredere.Cand incerci sa te relaxezi nu obtii decat si mai multa tensiune.
Viata are un secret care iti este revelat doar atunci cand renunti la a-l mai cauta si te incredintezi curgerii ei ca un copil nestiutor, insa plin de incredere.
Ma bucur enorm de acest mecanism, deoarece ne apara de plictiseala si lasa un spatiu nesfarsit pentru surprize, desi nu toate sunt placute.”

IMG_20150215_191705

Mai mult de 10% Unitatea verticala a creierului de Adrian Nuta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *