„Manualul razboinicului luminii este o culegere de ganduri filozofice si povesti care ii vor incanta pe cautatorii de pretutindeni”
„Ce faci aici?”, o intreba el.
„Te asteptam pe tine”, raspunse ea.
El isi dadu seama ca – desi trecusera amar de ani – femeia isi pastrase aceeasi infatisare; valul care-i ascundea parul nu parea decolorat de trecerea timpului.
Ea ii intinse un caiet albastru, cu filele albe.
„Scrie: un razboinic al luminii se uita cu atentie in ochii unui copil. Pentru ca ei stiu sa vada lumea fara amaraciune.Cand vrea sa stie daca persoana de langa el e demna de incredere, incearca sa o priveasca asa cum ar vedea-o un copil.”
„Ce este un razboinic al luminii?”
„Stii bine ce este”, raspunse ea, surazand. „E cineva capabil sa inteleaga miracolul vietii, sa lupte pana la capat pentru ceva in care crede, auzind totodata si clopotele pe care marea le face sa rasune in adancul ei.”
El nu se socotise niciodata razboinic al luminii. Femeia paru a-i ghici gandurile: „
Toti sunt in stare sa fie. Si cu toate ca nimeni nu se considera razboinic al luminii, cu toate acestea toti sunt.”
El se uita la paginile caietului. Femeia surase din nou.
„Scrie despre razboinic”, zise ea.
Razboinicul luminii crede.
Deoarece crede in minuni, minunile incep sa se intample. Deoarece este sigur ca gandirea sa ii poate schimba viata, viata incepe sa i se schimbe. Deoarece e sigur ca are sa gaseasca dragostea, dragostea aceasta isi face aparitia.
Din cand in cand este deceptionat. Uneori se mahneste.
Si atunci aude comentariile: „Ce naiv e!”
Dar razboinicul stie ca merita pretul. Pentru fiecare infrangere, are doua victorii in favoarea sa.
Toti cei care cred stiu asta.
Razboinicul luminii stie: toata lumea se teme de toata lumea.
Aceasta teama se manifesta in genere sub doua forme: prin agresivitate sau prin supusenie. Sunt aspecte ale aceleasi probleme.
De aceea, cand se afla in fata cuiva care-i inspira teama, razboinicul isi aminteste: celalalt are aceleasi nesigurante ca si el. A trecut peste obstacole similare, a trait aceleasi probleme.
Razboinicul luminii stie ca nimeni nu e prost, iar viata ii invata pe toti- chiar daca asta cere timp.
El da tot ce poate si asteapta ca si ceilalti sa dea tot ce pot. In plus, incearca sa le arate tuturora, cu generozitate, de ce anume este capabil fiecare.
Razboinicul luminii nu are intotdeauna credinta.
Sunt momente cand nu crede in absolut nimic. Si-si intreaba inima: „Merita oare atata osteneala?”
Inima ramane insa tacuta. Si razboinicul trebuie sa hotarasca de unul singur.
Atunci cauta un exemplu. Si-si aminteste ca Isus a trecut prin ceva asemanator spre a-si putea trai conditia umana in toata plenitudinea ei.
„Indeparteaza de la mine paharul acesta”, a zis Isus. Si el si-a pierdut avantul si curajul, dar nu s-a oprit.
Razboinicul luminii isi vede de drum fara credinta. Merge mai departe, iar credinta ii revine in cele din urma.
O carte mica si profunda pentru razboinicul luminii din noi…”cel care apreciaza miracolul de a fi in viata, cel care accepta esecul si cel a carui cautare il face sa devina ceea ce doreste sa fie.”
„Cand vrei ceva, intreg Universul conspira in favoarea ta. Razboinicul luminii stie asta.’
