„Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un strain.
– Te induri sa-mi dai un ban? murmura mecanic cersetorul, intinzandu-i vechea lui sapca de baseball.
– Nu am nimic sa-ti dau, spuse strainul. Dar pe ce esti asezat? intreba acesta.
– Un gunoi, raspunse cersetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu.
– Te-ai uitat vreodata inauntru? intreba strainul.
– Nu, raspunse cersetorul. Ce rost are? Nu e nimic in ea.
– Uita-te inauntru, insista strainul.
Cersetorul reusi sa ridice putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vazu ca toata cutia era plina cu aur.
Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape interiorul dvs.
Dar eu sunt nu sunt cersetor – mi se pare ca va aud protestand.
Cei care nu si-au gasit inca adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei si sentimentul profund si indestructibil de pace care vine odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de iubire, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice le-ar putea oferi lumea”
