Uite….de asta imi place mie mult fotocitirea…
Ca pot parcurge o carte ….in liniste….stiind ca voi gasi cu usurinta ideile de care am nevoie in acel moment….
Ca informatiile sunt descarcate in minunatul meu supracomputer care este subconstientul meu…si stau cumva la „incubat” si de abia asteapta momentul pt a-mi fi de folos ….
Si o idee scurta din carte:)
„Fiecare maestru al uneia dintre artele guvernate de Zen este ca un fulger care cade din norul adevarului atotcuprinzator. Acesta este prezent in mobilitatea neingradita a spiritului sau, iar in acel Ceva, maestrul intalneste acest adevar ca pe fiinta sa originara si anonima. El se intalneste, iar si iar, cu aceasta fiinta, ca posibilitati extreme a tot ce poate fi el, iar adevarul imbraca pentru el – iar prin intermediul lui, si pentru altii – mii de forme si aparente. Cu toate acestea, in ciuda infranarii nemaipomenite care i se supune, cu rabdare si umilinta, el n-a ajuns nicidecum pana la punctul in care sa fie patruns si strabatut atat de categoric de flacara spiritului Zen, incat sa se lase purtat de el in orice manifestare posibila a vietii sale, astfel ca existenta lui sa nu mai cunoasca decat zile bune: iar asta pentru ca libertatea suprema inca n-a devenit, pentru el, cea mai profunda necesitate.”
